vineri, 5 decembrie 2014

Targurile de Craciun Viena - Budapesta


      Ne-am intors de 3 zile dintr-un tur in care am vazut Targurile de Craciun de la Viena si Budapesta si desi niciodata nu imi gasesc timp sa scriu despre ceea ce am mai vizitat, acum simt ca trebuie sa o fac cat imi mai sunt in minte toate inca proaspete.
      Octavian, sotul meu,  imi zice de cativa ani sa mergem la un targ de Craciun dar posibil sa nu imi fi dorit niciodata asa de mult incat sa ne facem planuri sa mergem. Anul asta prin septembrie povesteam cu niste prieteni care aveau si ei o idee in a vizita Targul de Craciun  de la Viena si inevitabil am inceput sa planuim impreuna. Intial isi mai anuntasera dorinta si cateva prietene de-ale lor, in final am ajuns sa mergem doar noi patru. In prima seara am aflat de o pensiune,   Pensiunea Lucinel care ofera cazare exclusiv romanilor dornici de a vizita Viena. Am luat legatura imediat si am rezervat 2 camere duble pentru care am platit si un mic avans. Apoi ne-am intalnit de inca doua ori in Bistro Viena, un bistro cu specific vienez sa stabilim detaliile calatoriei.
      Am plecat in 27 noiembrie dimineata, am facut doua opriri ( prima in ultima benzinarie de dinainte de Vama Bors si urmatoarea la Ikea in Budapesta) si dupa 8 ore eram intampinati la pensiune cu chec si suc de portocale. Cazarea aleasa a fost una deosebita, si desi nu mi-am propus neaparat sa ii fac reclama o recomand oricui isi doreste sa viziteze Viena. De fapt exista un lant de pensiuni, noi am prins rezervare intr-o pensiune de 4 stele de la marginea Vienei ( 59 euro/ noapte cu mic dejun inclus) si am folosit masina in fiecare zi din cele 3 zile cat am vizitat Viena. Am primit harti cu obiectivele turistice si ponturi bune pentru restaurante cu preturi decente si o parcare centrala in care ne-am parcat masina in fiecare zi.
     Desi ne-am propus sa vizitam destul de multe, am ajuns sa ne axam pe targurile de Craciun pentru care venisem. In prima seama am gustat din atmosfera vieneza intr-un mic targ aproape din piata Karlsplatz. A doua zi dupa ce ne-am plimbat prin zona pietonala ne-am indreptat catre targul din piata primariei Rathausplatz  . Au mai urmat destul de aproape Satul de Craciun din Maria Theresian Platz, ne-am reintors si la targul de langa Catedrala Sfantul Stefan iar in ultima seara am luat metroul  (2.2 euro/calatoria ) pana la Parcul de distractii Prater.  


     Viena e impunatoare si cocheta insa pe perioada targurilor de Craciun devine magica. Atatea vitrine bine impodobite nu am vazut niciodata... Targurile de Craciun au o traditie de peste 700 de ani, si te impresioneaza cu fiecare pas ce il faci . Cel mai mare targ este cel organizat in piata primariei Rathausplatz si strange peste 100 de casute. Globulete de toate formele, marimile si culorile unele chiar infrumusetate hand-made pot depasi orice pret prognozat inainte sa ajungi la targ. Asa ca idee, un globulet mic si ieftin poate costa 8 euro, iar unul mare, frumos ornat poate ajunge si la 60 de euro/bucata. Ceea ce presupune buget de globulete, daca vrei sa te intorci macar cu unul amintire. In rest tot felul de ornamente dragute, ciocolata care iti face cu ochiul, suporti de lumanare sau turta dulce la tot pasul. In plus targurile nu se bazeaza foarte mult pe mancare insa poti incerca un strudel cu mere peste care poti opta sa ti se puna sos de vanilie, castane coapte, cartofi taiati feli si copti in acelasi stil ca si castanele sau binecunoscutii carnati preluati de la nemti. In plus e musai sa incerci o cana de vin fiert (5.5 euro), pe care o primesti in cana de sticla si pentru care platesti si cana la inceput drept garantie pentru situatiile in care vrei sa iei cana acasa drept suvenir. Noi am baut vin fiert la Prater si ne-am intors cu cana acasa. In plus canile sunt personalizate cu imagini sau denumirea locului unde se afla targul si sunt care mai de care mai dragute. La capitolul locuri de iesit la masa, in prima seara am ajuns intr-o pizzerie italiana unde am platit aproximativ 9 euro pentru o pizza , a doua zi am fost la un restaurant recomandat de cei de la pensiune iar in ultima zi inainte de plecare am avut parte de o experienta reusita in incinta mallului SCS Shopping City Sud, unul dintre cele mai mari malluri din Europa la SteakHouse. Desi a burnitat mai tot timpul, am ajuns sa fiu fericita intr-un final ca nu a plouat tare si ca nu a fost frig.



       Targul de Craciun de la Budapesta a venit ca o optiune de a nu mai vedea Palatul Schonbrunn si de a ne opri sa mancam si sa vizitam si centru Budapestei pentru cateva ore. Asa ca duminica am luat la picior targul care mi-a placut  mai mult ca cele de la Viena. Casutele aveau produse diverse si multe in plus fata de cele vazute la Viena, iar in mijlocul targului gaseai o zona de mancare care pur si simplu iti lua ochii. Ungurii au o bucatarie atat de interesanta incat nu poti trece nepasator pe langa mancarea lor la ceaune. Preturile erau extrem de piperate, un carnat in chifla cu ceapa si mustar costa aproximativ 30 de lei iar pentru o portie de varza cu carne sau de sarmalute trebuind sa platesti cam 40 de lei in banii nostri. 


      Dupa cele doua targuri vazute in weekendul trecut m-am simtit ca si cum mi-am primit deja cadoul de Craciun pe anul asta . Cu toate ca sper ca stie mosul ca am fost cuminte tot anul si imi mai poate aduce ceva  in plus.
       Mai multe poze de la Targul de Craciun de la Viena poti vedea aici iar de la Targul de Craciun de la Budapesta aici. In plus daca iti planifici ca mai ai timp sa ajungi anul asta la targuri, te astept cu intrebari in cazul in care ai nelamuriri.

joi, 4 septembrie 2014

2014 pe Transfagarasan


       Cred ca de mai bine de jumatate de an tot zic ca imi pare rau de blog ca s-a asternut praful pe aici precum imi propun sa mai si scriu despre locurile frumoase pe unde am mai ajuns. Asadar cum acum o saptamana am fost din nou pe Transfagarasan si am fost si foarte incantati de experienta am zis ca e musai sa o povestesc aici.


        Pana la inceputul lui 2013 cum am locuit in Sibiu am fost de nenumarate ori pana la Balea si nu a trecut nici o vara fara sa mergem pana sus. Ba chiar daca aveam musafiri, trebuia sa ii ducem si pe ei acolo. Insa de cand ne-am mutat in Cluj Transfagarasanul nu mai e asa accesibil desi stiu persoane care au plecat din Cluj dimineata, au facut tot traseul Cartisoara - Vidraru si s-au intors pana noaptea inapoi in Cluj.
      Noi de ceva vreme ne-am gandit ca vara cand mergem la ai mei acasa in judetul Valcea am putea evita Valea Oltului mergand la dus pe Transalpina si la intors pe Transfagarasan. Numai ca problemele de anul asta pe Transalpina ne-au facut sa mergem pe Valea Oltului si totusi sa ne intoarcem pe Transfagarasan.
      La dus am profitat si ne-am oprit prima data la Alba-Iulia. Apoi prin zona Calimanesti-Caciulata si ultima data la Ramnicu Valcea in Parcul Zavoi.  Pe weekend am stat la Dragasani si luni dupa ora pranzului am plecat spre Vidraru. Am ajuns la Curtea de Arges ne-am facut cateva cumparaturi si apoi am mers mai departe. Ne-am oprit sa urcam la Cetatea Poenari. Nu mi-am propus sa numar scarile insa m-am gandit ca se vor urca repede si ca nu va fi asa de greu. Dupa ce am crezut ca s-a dus o mare parte a traseului am ajuns in dreptul unei borne si am realizat ca facusem abia doua treimi din drum. Pana la urma nu a fost chiar asa rau si am ajuns destul de repede la cetate. Cert este ca erau foarte multi parinti cu copii mici de cativa anisori care urcau acolo asa ca nu aveti de ce sa va descurajati...Desi sus nu mai sunt decat niste ruine tot traseul merita pentru privelistea de la final. Ne-am uitat si noi in toate directiile posibile de sus si apoi am coborat la masina. Dupa ce am mancat la restaurantul de la baza cetatii am plecat spre Vidraru. Aici vroiam sa urcam sus la Omul de tinichea insa cum nu mai eram asa curajosi nu am mai urcat. Ne-am plimbat ceva timp pe baraj si am mers in zona pontonului de unde se puteau face plimbari cu vaporasul insa ultima cursa plecase de ceva vreme. Next time!
      Deja incepuse sa se lase rece, seara se apropia si ne-am indreptat spre locul unde ne-am rezervat cazarea. Dupa mai bine de jumatate de ora merse in jurul lacului Vidraru am ajuns la Hotel Siesta.
      Hotelul Siesta este situat la 14 kilometri de Balea lac si dispune de camere in hotel precum si de casute. Nu sunt decat trei casute insa una ne-o rezervasem noi. Pretul unei casute este egal cu al unei camere de hotel dar cu siguranta merita sa incercati experienta unei casute. Acestea sunt puse pe marginea raului, au si o mica iesire cu masa si bancute deasupra raului iar receptionerul ne-a spus ca ne putem trage si masina pe zona pietruita de langa casuta. Desi fusese un weekend calduros, cand am ajuns noi era destul de rece si incepuse si o ploaie marunta dar deasa. Numai bine a fost cand am aflat ca aceste casute dispun si de incalzire chiar daca era doar sfaristul lui august. Asa ca imediat ce am intrat am pornit caldura si ne-am bucurat ca ne putem incalzi dupa ce ne udase putin ploaia. Sunt convinsa ca persoanele mai  pretentioase ar fi gasit si puncte minus aici insa pentru noi a fost o experienta foarte placuta chiar daca internetul nu ajungea pana la noi, a fost mai relaxant sa ne deconectam o seara de la tot ce inseamna tehnologie.

















     Asadar pentru cei care vor cazare pe Transfagarasan recomand cu caldura acest hotel. Pretul unei casute si a unei camere de hotel este de 120 lei/noapte insa cazarea in aceasta zona sare cu mult de acest pret. Un plus este dat si de faptul ca dupa o noapte linistita in mijlocul naturii a doua zi te afli la doar 14 kilometri de Balea lac. Cazarea noastra nu a inclus micul dejun insa dimineata am fost in restaurantul lor si am putut manca o omleta si o cafea chiar daca nu alesesem cazare cu mic dejun inclus. Apoi ne-am strans bagajele si am pornit la drum oprindu-ne in toate locurile de belvedere pana sus.

   
      A fost o zi nu foarte aglomerata si ne-am  putut bucura in liniste de frumusetile naturii. Temperatura a scazut pe masura ce tot urcam culminand la Balea unde am indurat un frig si un vant care te lua pe sus. A fost cel mai frig de cand tot mergem noi la Balea si asta ne-a facut sa nu poposim la fel de mult cum am poposit pe acolo alta data. Dupa ce am trecut in judetul Sibiu si am inceput sa coboram spre Balea Cascada a inceput sa se incalzeasca din nou. Ne-am oprit si la Balea Cascada ne-am mai plimbat putin apoi am mers spre ultima oprire inainte de a lua drumul inapoi spre Cluj - Muzeul Badea Cartan din Cartisoara. Povestea lui Badea Cartan  nu v-o spun, daca vreti sa o aflati trebuie sa va opriti si acolo, biletul de intrare costa doar 4 lei iar domnul de acolo povesteste frumos. Cam asta a fost de zis in legatura cu weekendul nostru prelungit si cu cazarea noastra pe Transfagarasan. Ceea ce e amuzant e ca daca am fost de atatea ori pe acest frumos drum, mi-am pierdut toate pozele la un moment dat iar pozele pe care le-am facut  sunt singurele care le am acum...