Craciunul nostru inedit :)

 
  Dupa lungi cautari pentru destinatia de Revelion, iubitul meu isi punea problema a ceea ce vom face de Craciun. Asa ca prima varianta care mi-o zice : "Ce ar fi sa mergem la Timisoara?"
  Pe mine nu m-a incantat deloc ideea: ce sa facem noi doi singuri la Timisoara in ziua de Craciun???
Imi place ideea de Craciun traditional in familie... cum sa fiu pe strada in ziua de Craciun?
De ce sa mananc la restaurant ca intr-o zi obisnuita? sau Oare va fi deschis vreun restaurant in ziua de Craciun???
  Astea erau intrebarile care mi le puneam in mintea mea...
Si poate ca mi le-am exprimat sau poate s-a citit pe fata mea, deoarece iubitul meu mi-a oferit imediat alta alternativa: sa mergem la Busteni!!!
 Nu stiu cat de bine am primit-o si pe asta! Sa fim la cativa pasi de Ploiesti, de parintii, de prietenii, doar noi doi...Poate ca singurul lucru pentru care as fi mers era faptul ca ma puteam bucura acolo de peisaje cu adevarat de iarna, de brazi incarcati de zapada, de carari batute de nea. Asa ca l-am lasat sa faca ce vrea.
  A doua zi m-a luat deja sa imi arate camera pe care o inchiriase la Busteni, platise deja un mic avans...ce era sa mai zic????
  Iata-ne ajunsi in ziua de Ajun cand eram pe ultima suta de metri cu bagajele... Tocmai ce venisem de la serviciu, dupa ce colegele imi povestisera ca vor pleca la colindat fix de acolo,ca vor manca nu stiu cate sarmale...eu deja ma resemnasem :)
  Si acasa ma apuca melancolia...si incep si lacrimile sa isi faca aparitia. Cred ca singurul lucru care imi venea in minte era faptul ca mama chiar si cu cateva zile inainte ma intreba daca nu mergem la ei...Ma gandeam ce farmec are Craciunul  pentru ei daca sunt singuri???
  Cum puteam sa o dau la intors cu iubitul meu??? El paruse f entuziasmat ca vom merge la Busteni in toate aceste zile...
  Nu aveam ce sa fac asa ca i-am spun toate gandurile mele si dupa o mica discutie am plecat  in cautare de sfaturi. Ne-am oprit la Alex, sora lui, si dupa ce ne-am impartit cadourile au inceput tachinarile,"bleah ce naspa doar voi doi singuri la munte de Craciun!!!". Au inceput propunerile : sa ramanem in Sibiu, sa jucam Monopoly, sa mergem la colindat impreuna si poate a doua zi la sanius la Paltinis. Totusi am mers mai departe sa impartim cadourile la matusa mea. Si i-am povestit si ei tematoare disputa noastra... ma asteptam sa ma certe...
  M-a mustrat putin pentru ca l-am lasat atata timp sa isi faca iluzii insa si ea evidentia ca de Craciun e mai frumos in familie. Deja imi trecuse toata supararea, nu mai conta daca mergeam la Dragasani, la Ploiesti sau ramaneam in Sibiu. Faptul ca eram in familie era cel mai important lucru pentru mine.
  Totusi am pornit spre Dragasani... cred ca o data cam cu Mos Craciun, era trecut de 7 seara. Ne astepta toata valea Oltului plus vreo 80 de kilometri...Nu va pot descrie bucuria parintilor mei (avem experienta deja in astfel de surprize de ultima ora). Am ajuns la Dragasani, am stat de povesti, a venit mosul ;)
  Dar cum sa stam noi doua zile pe loc?Asa ne-a venit ideea sa plecam si la Ploiesti. Iata-ne in ziua de Craciun pe drum, trecem de Slatina si ajungem la Pitesti. Si cum in drum daca ne abateam putin( vreo 10 kilometri) treceam si pe la matusa  si unchiul lui ne abatem  sa cumparam cadouri.Gasim un hipermarket din Pitesti deschis non stop (si in ziua de Craciun) si cumparam cate  ceva pentru fiecare.Pe autostrada Bucuresti - Pitesti cotim spre Gaesti, ajungem la Costesti stam si pe la ei vreo ora, apoi continuam spre Ploiesti. Ajungem la Ploiesti fara ca nimeni sa stie ca venim, sunam la  interfon si cantam "Deschide usa crestine!". Ne bucaram si de cateva ore petrecute cu ei, si de luminitele Ploiestiului...Mancam traditonal, sarmale, pifti si prajituri si a doua zi ne intoarcem spre casa.