Ajunsi in Romania iubitul meu da fuga la Ploiesti, sa isi faca permisul...Rezolvam destul de repede si problema asta, viata intra in normal...
Intr-una din seri ma intorc de la seviciu acasa, tocmai dupa ce o colega imi tot povestise despre isprava ei de cu o seara inainte cand isi lovise si ea destul de tara masina.Ajung acasa, si surpriza: iubitul meu inca nu doarme. Desi obisnuia sa ma mai astepte si sa isi piarda timpul pe booking sau pe alte site-uri de profil parea acum destul de agitat...Asa ca incepe si el sa imi povesteasca cum se oprise unul care patina cu masina tocmai in masina lui de serviciu...impactul nu fusese destul de mare, doar cateva mici zgarieturi dar dupa toata treaba din Ungaria, asta ne mai lipsea acum: doua masini una lovita, alta zgariata. Asa ca au urmat niste ture cu fiecare la service...
In 13 ianuarie ne pregatim sa mergem la Ploiesti, bunii nostri prieteni Raluca si Dan Teodorescu urmau ca in 15 ianuarie sa isi crestineze copilasul. Traversam judetul Brasov care era sub zapada, ocolim orasul Brasov pe la Rasnov pana la Predeal (pe acest drum tot timpul iarna ne bucuram de peisaje de iarna desprinse parca din povesti), apoi dupa Predeal 'ne lovim' de aglomeratia DN 1-ului. Cand spun aglomeratie ma refer la aglomeratia din sensul opus adica dinspre Bucuresti. Nu stiu unde isi propusesera cei ce veneau dinspre Bucuresti sa ajunga, dar pe mai mult de 10 kilometri si in portiuni cu 2 benzi masinile nu se miscau deloc. Oarecum ziceam in gandul meu : 'asta e marele avantaj de a nu fi bucurestean'.
Petrecem o zi frumoasa alaturi de prieteni si de familie. A doua zi,in ziua cu botezul cand ne indreptam spre biserica, la intrarea din Tatarani ne ia radarul, 65km/h, asa ca ajungem la botez cu o frumoasa amenda (140 lei, 70 in 48 de ore).Faza funny e ca fara sa vrem ii dam politaiului talonul de la cealalta masina si acesta scrie amenda fara sa isi dea seama ca de fapt scrie pentru alta masina:))))))).Intr-un final ne dam seama noi, ii dam talonul bun si modifica numarul masinii pe amenda.
Si asa parca inca nu se mai termina peripetiile luna asta, dar ne bucuram de botez ca doar pentru asta eram la Ploiesti:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu